Eram, si de data aceasta, la mare, la intrarea intr-o camera dintr-un hotel mai putin luminos, in vis, si demodat (amintiri anii 80). El si ea, prietenii mei, s-au imbratisat, sarutandu-se apasat, iar eu m-am retras in holul acelui etaj si, cu o chitara in mana, am reinaintat catre interiorul camerei, incepand sa cant Unchained melody, neoprindu-ma sa acordez chitara, a carei coarda re suna foarte rau in combinatie cu celelalte. Prietenii mei s-au amuzat, dar, din camera vecina, a aparut, impetuoasa,...