De cind mi-am cunoscut Motanul , nu m-am mai priceput de nici o culoare sa fiu singura. Inainte de el, de multe ori eram mai fericita sa stau in tacerea (muzicala) a camerei mele, sa ascult...ceva, sa scriu, sa citesc, sa recitesc, sa visez sau, de ce nu, sa imi fac unghiile cu migala care nu ma caracterizeaza. Inainte de el furiile mele se inecau neputincioase in rock (sau metal) la maxim, in pagini de "roman" cu 4 personaje si in "abdomene" facute cu draci pina la epuizare. In momente de autoflagelare...