Fredona incet o melodie in gand, in timp ce radioul pornit canta muzica veche. Anii optzeci, baby, anii optzeci...! Asaaa, buun... A ranjit in oglinda incercand sa caute stralucirea aceea din reclame pe care o invidia, dar stralucirea se lasa asteptata. Uf, si reclamele astea cate mai promiteau! Si ea credea. Pentru ca ea credea intotdeauna ca un lucru e bun daca ti se spune ca e bun. De ce ti-ar spune altfel ca e bun? Ca sa-l vanda?! Pleaca, domnule, de-aici, noi suntem oameni seriosi, nu credem...