Eram in B52 vineri noaptea, cu un somn in mine pe care doar o cantitate navalitoare de alcool il putea contracara, drept urmare aruncam zelos sub nas incercand sa ignor populatia care se zbantuia in jur. Era usor, ca nu era nici pulea. Bine, erau vreo 100 de oameni dar, comparativ cu zilele friguroase cand e asa de aglomerat acolo ca se face schimb de boli de piele ca de surprize cu masini prin 90, era gol. Ceea ce nu ma deranja deloc. Imi place sa am spatiu de manevra cand ma troscai.
Si cum...