Chitara ei nu mai canta de mult... Uitata pe veranda fostei case,lasat cu toate amintirile copilariei,a alergari cu picioarele desculte prin iarba dupa ploaie,a mirosului de floare de tei,a pufului de papadie care isi lua zborul spre vazduh,amintirile odata cintate de aceea chitara,pe care acum stratul gros de praf nu o lasa sa cante din nou copilaria si mai tirziu,adolescenta acelei fete. Ea a plecat,a mers mai departe,dar amintirile si chitara au ramas tot acolo,cu aceiasi tei batrini,aceiasi... 16 iulie 2010
Chitara ei nu mai canta de mult... Uitata pe veranda fostei case,lasat cu toate amintirile copilariei,a alergari cu picioarele desculte prin iarba dupa ploaie,a mirosului de floare de tei,a pufului de papadie care isi lua zborul spre vazduh,amintirile odata cintate de aceea chitara,pe care acum stratul gros de praf nu o lasa sa cante din nou copilaria si mai tirziu,adolescenta acelei fete. Ea a plecat,a mers mai departe,dar amintirile si chitara au ramas tot acolo,cu aceiasi tei batrini,aceiasi...