Nu cred in viata de apoi, dar mi-am luat un schimb de haine. La fel ca in Anarhie pura, Woody Allen se dovedeste si in acest volum un campion al persiflarii. Tonul intens parodic din povestirile lui intemeiaza o viziune menita sa amuze, dar si sa contrarieze. Amintirile scornite ale intalnirilor lui Allen cu Ernest Hemingway si Gertrude Stein, jurnalul unui revolutionar mexican agasat de un coleg de lupta care canta intruna Cielito Lindo la chitara, intelegerea voit gresita a sistemelor filozofice... 18 iunie 2010
Nu cred in viata de apoi, dar mi-am luat un schimb de haine. La fel ca in Anarhie pura, Woody Allen se dovedeste si in acest volum un campion al persiflarii. Tonul intens parodic din povestirile lui intemeiaza o viziune menita sa amuze, dar si sa contrarieze. Amintirile scornite ale intalnirilor lui Allen cu Ernest Hemingway si Gertrude Stein, jurnalul unui revolutionar mexican agasat de un coleg de lupta care canta intruna Cielito Lindo la chitara, intelegerea voit gresita a sistemelor filozofice...