Alexandra Ungureanu. Concetateana cu Tetrisul nostru; "performeaza" in pop, house si dance, dar am auzit-o atacand, cu succes, si rockul. Canta inca din copilarie, dar e cunoscuta mai bine doar de vreo treisprezece ani. Date mai multe despre ea, pentru doritori, aici.
De ce m-am oprit asupra ei azi?
Pai, pur si simplu imi place de numa-numa vocea ei. Grava, dar putand ataca cu usurinta si acutele, e ceea ce numesc eu o voce suparata. Nazonata. Drept ii ca are si din ce, desi in ultimul timp nasul...
17 decembrie 2011
Incepem cu ganguritul, mergem mai departe cu "Sade rata pe butoi" sau "Ceata lui Pitigoi", continuam cu pop-ul (copilaria muzicii), apoi, adolescentin, cu rock-ul, incepem sa ne maturizam cu jazz-ul, traim a doua tinerete, din nou, cu rock-ul, recadem in pubertate cu folk-ul, apoi ne indreptam, cu certitudinea omului matur, spre muzica clasica, ca spre un liman al echilibrului. Accidental mai valsam pe la nunti, ne unduim pe un tangou la vreun botez cu staif, ne reamintim -prin romante- iubirile pierdute...
mai mult
26 noiembrie 2011
Adica trei monstri sacri, cantand aceeasi melodie.
Joan Baez, de meserie militanta cu chitara. Oriunde a existat o cauza care se cerea aparata, aparea si ea, apetitul pentru astfel de actiuni fiindu-i deschis de catre Bob Dylan, in tinerete. A militat pentru drepturile omului, pentru emanciparea negrilor africani, pentru pace in general, pentru drepturile homosexualilor si lesbienelor etc.
Personal, interpretarea melodiei Brothers in arms de mai jos nu mi se pare chiar cea mai reusita varianta. Vocea...
mai mult
15 noiembrie 2011
Va place titlul asta? Si mie. E un roman scris de unul dintre preferatii mei: Haruki Murakami, un autor modern, care ne descrie Japonia actuala, occidentalizata, in care au ramas prea putine elemente ale culturii ei seculare si solide. Fost proprietar de bar in care se canta jazz, traducator de literatura americana, tipul asta stie sa spuna povesti fantastice, tenebroase si cu un talc pe care-l dezvaluie abia in ultimele pagini ale romanelor sale; asta cand se oboseste s-o faca, pentru ca uneori lasa... mai mult
18 iulie 2011
Fuseram la botez ieri, la niste prieteni. Prilej de bucurie si de distractie. Si de refectii, ca doar ce sa faci timp de opt ore, dupa ce ti-ai umplut burta cu de toate, ai baut cat iti permiti si ai conversat cat s-a putut!?
Azi o sa vorbim iarasi despre artisti, fiindca stiti ca nu-mi barfesc cunoscutii.
Primul pe lista a fost un tasti-basti de vreun metru jumate si maximum 40 de kile. Alex de la Orastie. Imbracat de parca si-ar fi ales tinuta din hainele pe care si le-au aruncat altii la tomberoane,... mai mult
25 iunie 2011
Mda.
A fost o noapte grea; cerul canta parca un soi de rock metalic infundat, fulgerele se inlantuiau, pictand o noapte fosforescenta, cainii scanceau in cotetele lor, nedumeriti si speriati, mata se cerea cu insistenta in casa; somnul a fost superficial, intrerupt, punctat de cate o zgaltaitura sau un flah care trecea pana si prin draperiile groase... Toate astea imi amintesc de remarca unui psihiatru, care lega foarte mult bolile de ambientul in care traiesc pacientii: "Daca personajele din La...
mai mult
18 ianuarie 2011
Pe vremea aceea, stiam mai multe despre sarbi decat despre romani, fiindca televizorul nostru era fixat cvasipermanent pe Beogradsky Televizije sau pe TV Novi Sad. Deja le cunosteam vedetele, viata politica si sociala, ba chiar incepusem s-o rupem binisor in sarbeste. Dintre formatiile rock, la mare moda erau atunci cei de la Bijlelo Dugme ("Nasturele alb" in traducere), destul de bine cunoscuti si peste hotare, nu doar la ei in tara. Asta e ultima lor melodie de care-mi aduc aminte si pe care inca...